Pupici ingeras,
Azi am avut parte de o surpriza mare de tot. Alergarile mele din zile trecute au dat roade sa zic asa. La 12.15 minute am primit o scrisoare. Era de la Kristiansdal… Am zis, off, iar factura pentru chirie. Eh nu a fost chiar factura, desi spunea acolo cateva cifre.
Am primit o scrisoare in care mi-au confirmat ca daca vreau, imi pot da un apartament cu 2 camere langa camin, unde cerusem. Scria si ceva legat de data de 17 noiembrie 2008… Dedesubt mai erau 2 campuri cu DPR si semnatura…
M-am speriat putin, dar am ramas calm, am zis ca ma duc oricum azi cu Marius la Kristiansdal. Am fost, pe la ora 13. Am vorbit cu domnisoara de acolo si mi-a zis ca trebuie sa completez foaia aceea pana pe data de 17, adica pana pe data de 17 trebuie sa le zic daca vreau apartamentul sau nu. Pai normal ca vreau, am completat acolo ce puteam si am intrebat-o ce se intampla daca tu nu esti aici. A zis ca nu e nimic daca nu esti acum aici, sa fii pana in ianuarie si sa vii sa completezi si tu foaia. M-a rugat sa scriu acolo ca o sa vii in decembrie. Si asta a fost tot…
In afara de asta, automat o sa imi incheie contractul pentru camera din camin. Mai erau doua campuri acolo, cand am inceput facultatea si cand termin facultatea… Pai ce sa zic, am scris acolo ca din 1 septembrie dar cand termin… Nu stiu cand termin. Probabil termin (a doua facultate) in 2011 dupa care urmeaza Copenhaga unde imi dau masteratul. Cel putin asa imi imaginez eu ca o sa fie.
Am avut intalnire la 14.00, a durat putin, ne-am oraganizat putin cu proiectul. Am de lucrat o groaza pana saptamana viitoare… Trebuie sa fac site-ul, paginine, design-ul… Ma rog, nu e mare chestie, dar imi ia ceva timp. Nu ma plang.
Urmeaza acum sa ma duc la curs si pe urma sa ma duca Cristi dupa coletul trimis de ai mei 
Te iubesc ingeras. Ma bucur ca esti happy. Pupici mami
salut………..doar atat muna sa stiti ca va citesc blogul incontinuare…:))
Nu m-am putut stapani sa nu las un comentariu…
Scopul meu nu e sa te jignesc, dar nu crezi ca ar fi mai bine sa-i spui iubitei tale ca o iubesti , direct? Adica eu sau altii care au ajuns intamplator pe blogul asta, ce motive avem ca sa exultam? Si… nici talent literar nu ai, ca macar sa ne bucuri sufletul.Da, e dreptul tau sa iubesti si sa fii extrovertit, dar fa-o intre cei dragi, nu pe spatiu public.Citindu-te, gandul ma duce la Dan Diaconescu si emisiunile lui de la OTV!
Apropous…, tu chiar vrei ca iubita ta sa inceapa o viata noua, cu perspective, dandu-i sansa sa studieze intr-o tara unde munca e bine platita? Sau monstrul ala mic din pantaloni e disperat?! Daca e ultima, atunci gandeste-te ca pe iubita ta o asteapta o condamnare…
Esti la facultate, acum.Maturizeaza-te!
Aaaa, sa nu uit!- si eu sunt in Danemarca de aproape 2 ani!
Raspund eu prima, daca imi permiti, pentru ca iubitul meu nu a ajuns inca sa citeasca acest comentariu mirific si plin de inteligenta.
Motivul pentru care inca apare aici comentariul tau, e unul singur. Stim ca exista si “de-astia” ca tine si nu o sa fugim sau nu o sa ignoram treaba asta, dar nici nu lasam sa ne afecteze.
Ti-am raspuns ca sa nu creada cineva care iti citeste comentariul ca ai zis-o atat de bine, incat, am ramas noi intr-o stare de “silentio stampa” in fata ta.
First of all: daca ai ajuns din intamplare, de ce in loc sa faci in asa fel incat acea intamplare sa nu se mai repete, simteai nevoia sa lasi si comentariu? Crezi ca nu putem trai si fara parerea ta? Te inseli. Nu-ti place, nu citi. Nu e scris oricum pentru tine. Si stiu ca blogurile, la modul general, sunt pline de oameni nervosi, disperati, care simt nevoia sa se descarce. Gaseste-ti alt blog pentru asta sau… gaseste-ti o fata? La patosul cu care indraznesti sa imi acuzi prietenul de diverse, cred ca nu ti-ar strica una.
Cat despre talentul literar, iarasi, o chestie care nu te priveste. Comentariul deplasat al unui om fara ocupatie. E un copil indragostit, nu un poet si nu cred ca are cineva pretentia sa fie.
Next, e dreptul lui sa faca ce vrea. De-aia se cheama SPATIU PUBLIC. Doooh… pentru ca e public? Si nu poti sa vii tu sau oricine care iti impartaseste parerea sa zici, vai… ce cauti pe spatiul public, du-te dom’ne de aici, ca nu esti mai presus decat el, decat noi, cu nimic. Daca tu simti nevoia sa te descarci, sa iti spui pasul, fa-o intre cei dragi, nu imi invada mie “spatiul public”.
Daca te duce gandul la OTV, inseamna ca e singura chestie recenta vizionata cu care poti asocia blogul asta. Totusi, sunt sigura ca asta e de departe cea mai originala si neintemeiata “critica negativa”.
Finalul ma amuza. Gaseste-ti o iubita. Pe acolo pe la AARHUS, sau ma insel?
Vad ca era cat pe ce sa uiti, e na. “Lauda de sine nu miroase a bine”, era o vorba mai veche… De ce nu ai inceput cu chestia asta? Stiu de ce. Ca sa ai sentimentul ca ai pus punctul pe “i” si ne-ai atins fix unde ne doare.
Si, asa e ca iubita ta o fi ramas in tara si nu te urmeaza? Aaawww, saracul monstru mic…
Maturizeaza-te tu, lasa invidia si nu te baga in bloguri, in relatii, in comentarii, care chiar nu te privesc. Nu iti place, nu citi. Ce poate fi atat de greu?
Aaa, sa nu uit!
Ce, numai tu sa pui punctul pe “i”?
Mofturos:”Nu m-am putut stapani sa nu las un comentariu…”
Ca sa vezi. NICI EU!
Hai ca nu o iau ca o jignire ce ai spus, mofturos, dar totusi e oarecum un atac. Tu zici sa-i zic prietenei direct ca o iubesc, pai mai, asta astept si eu, si in cateva zile o sa am ocazia.
Blogul asta e facut ca sa pastrez legatura cu prietena mea, sa afle lumea cat o iubesc. Tu vii ca ce treaba ai tu, de ce te-ai bucura tu… Pai in primul rand nu ti-am scris tie. Din primele cuvinte afli ca postul nu iti este dedicat. Citesti ceva “intim”, sa zic asa, din viata mea. Nu te-am pus eu sa citesti.
Si da, e cam greu sa te bucuri pentru altcineva, dar in asta consta intradevar fericirea. Ori ca te face pe tine cineva fericit, ori te bucuri ca altcineva e fericit. A doua nu prea merge, nu? E greu… Ca doar EGO-ul e mare.
Legat de talentul meu literar ce sa zic, nu “fac arta”. Incerc doar sa fac in asa fel incat sa nu fie adevarat propozitia “ochii care nu se vad, se uita”… Si inca o data, NU, nu e vorba de ochii tai si de nimic legat de tine aici pe blog, chiar si din titlul blogului puteai sa-ti dai seama.
Bine spunea prietena mai sus despre faza cu OTV, imi pare rau pt tine.
In comparatie cu tine chiar vreau sa ii mearga bine prietenei mele, sa invete aici, sa reuseasca in viata, si nu, nu e “monstrul ala mic” disperat. Dar presupun ca la tine cam asa a fost ideea daca iti vin in minte porcarii de genu’ asta.
Sunt la facultate, m-am maturizat… Dar ti-as recomanda aceeasi chestie. Macar sa stii ce vrei, pentru tine asa… Si cand e clara situatia, poti sa ii indrumi si pe ceilalti cu sfaturi sincere si de bun gust.
Faptul ca tu esti de 2 ani in Danemarca nu te face cu nimic mai special… tot “om” ramai. Si dupa cum ai scris aici, nu vad diferenta nici daca mi-ai scrie din alta parte a lumii… Asa ca: toate cele bune… Long way ahead of you.